duminică, 4 decembrie 2016

Mâțe la geam

 Pârșuca Roșie mă cheamă să mergem în grădină.
 Pârșa Neagră se uită dacă dușmancele ei, Piți și Roza, sunt cumva înăuntru.
 Mda, Roza e în casă și tocmai îi spune fiică-sii, Piți, „uite dragă cine speră să intre în cuibușorul nostru!”
(Această fereastră e principalul MÂȚODUCT al casei.) nota mea.
Piți visează adeseori cu privirele pierdute după zeci de păsărele care zboară, zboară, zboară...

joi, 1 decembrie 2016

Ușor, rapid, ieftin, gustos!


Avem aniversări în timpul postului. Ce e de făcut? O prăjitură de post!
„Negresa Bătrână” întrunește toate calitățile enumerate în titlul postării. Timp de preparare = 15 minute. Timp de coacere = 40 sau 45 de minute, depinde de cuptor.
Ingredientele se amestecă într-un vas în ordinea pe care o prezint, după care punem compoziția într-o tavă cu dimensiunea 25/30 cm peste hârtie de copt, fără să ungem tava sau hârtia. Să începem!
Puneți într-un vas 250 g de zahăr + 250 ml ulei . Amestecați bine. Adăugați o cană cafea ness concentrată și îndulcită. Amestecați și apoi adăugați 5 linguri gem de prune + 3 linguri de cacao pudră + 1 lingură ness pudră + 500 g făină + 1 plic de praf de copt și puțină sare. Amestecați totul până obțineți o compoziție omogenă. Coaceți până trece testul scobitorii.
Când prăjitura s-a răcit, ungeți-o cu gem de prune în strat subțire, doar cât să se lipească bine fulgii de cocos pe care îi veți presăra peste ea, atât cât negresa să încărunțească.
La mine, toți s-au grăbit să guste: Andrei, Piți, Tatra! Spre seară, prăjitura s-a terminat.

vineri, 21 octombrie 2016

Mississippi


Pe 2 octombrie ne-a părăsit și Missie. S-a stins de bătrânețe, încet, ca o lumânare. Ceea ce mă doare de fiecare dată când pierd un animal iubit este faptul că ele cred în mine, cred că aș avea puteri nelimitate și că le-aș putea salva, le-aș putea ajuta. Însă nu e deloc așa. O vreme dăinuie în ochișorii lor speranța și convingerea că voi face ceva. Apoi, când înțeleg că nu voi face nimic, scânteiază acolo un mic reproș care mă rănește. 

miercuri, 21 septembrie 2016

Cea mai veselă plăcintă cu mere


De ce ”veselă”? Pentru că se face extrem de ușor și este foarte gustoasă. Nu e nevoie de frumoasa cățelușă din imagine dacă are cine să vă aducă merele. Cam 2 kg. Le spălați, le dați pe răzătoarea mare, le frecați cu zahăr și scorțișoară după gust, apoi le stoarceți de suc și le căliți într-o cratiță antiaderentă. Nu trebuie călite mult. Lăsați-le să se răcorească. Între timp, luați un bol în care puneți de-a valma: 1 ou, puțină sare, 5 linguri de zahăr tos, 10 linguri de făină, 10 linguri de lapte dulce, 10 linguri de ulei și jumătate de plic de praf de copt. Amestecați toate ingredientele. Va rezulta un aluat semilichid. Nu vă impacientați: așa trebuie să fie! Căutați tava cu dimensiunea 20 pe 30 cm. Ungeți-o cu grăsime și tapetați-o cu făină, apoi turnați aluatul tot în tavă. Înclinați-o ca să se acopere toată suprafața. Acum vine partea cea mai nașpa. Merele se distribuie peste acest aluat, dar fără a apăsa prea tare. Încercați blând, folosind o furculiță. Nu le puneți pe toate într-un loc. Când ați terminat, și merele călite încă se întreabă ce v-o fi venit să le puneți unde le-ați pus, începeți să preparați a doua foaie a prăjiturii. Luați același bol în care puneți încă o dată toate ingredientele: oul, 5 linguri de zahăr, 10 linguri de făină, lapte, ulei + praful de copt. Nu uitați de praful de copt, căci rezultatul va fi sumbru! După ce amestecați din nou totul, veți obține același aluat indecis. Turnați-l peste merele din tavă având grijă să-l repartizați uniform ca să nu existe nemulțumiri. Gata! Dați tava la cuptor la foc potrivit. Când suprafața plăcintei va fi rumenă, o puteți scoate. Pudrați-o cu zahăr din belșug. Mie îmi place după ce plăcinta își petrece prima ei noapte în frigider. A doua zi este pur și simplu bestială! 

joi, 18 august 2016

Din bucuriile toamnei: ciorba de berbec


Am impresia ca in perioadele de criza economica la televiziuni prolifereaza emisiunile gastronomice, cele cu jocuri de noroc si cele gen "ce esti dispus sa faci si pana unde ai merge ca sa castigi niscai bani". In curand vor aparea si emisiuni mult mai explicite, unde vom vedea ceva similar "jocurilor foamei". Sigur, glumesc! Sau nu? Nu stiu.
Dar daca e vorba de eludarea problemelor cu adevarat importante, pardon, vreau sa spun divertisment si mancare, m-am gandit sa va aduc aminte de una din bucuriile gustoase ale toamnei, ciorba de berbec. 

miercuri, 17 august 2016

Florita din codru...



Am luat masuri drastice! I-am administrat micutei mele zane primul basm. Azi, "Florita din codru". A ascultat incremenita si mi-a pus multe intrebari. La un moment dat, a spus ca nu mai vrea sa asculte. De ce?, o intreb. Pentru ca e prea multa moarte in poveste, a raspuns. Am tacut. Trebaluiam prin bucatarie sa produc ambrozie pentru mica zana si ma trezesc imbratisata: Spune-mi povestea, vreau sa stiu ce face Florita. Si am ajuns cu povestea la finalul fericit. Apoi am intrat pe pagina de facebook a altei zane bune si am gasit acolo stiri despre aceasta melodie minunata care se potrivea perfect povestii noastre!