miercuri, 19 decembrie 2012

marți, 20 noiembrie 2012

Cum mi-am petrecut toamna asta


La inceput am crezut ca toamna e doar o poveste si ca anul acesta n-o sa mai vina.


Dar inelul de aur al padurii s-a strans in jurul nostru...


Au inflorit crizantemele...


In rarele zile cu ploaie am privit pe fereastra.


Cand am obosit meditand, m-am odihnit.


A trebuit s-o mai ajut si pe Mama, sa-i dictez cand nu mai stie sa scrie.


I-am intocmit bibliografii si i-am dat carti din biblioteca sa se documenteze.


I-am corectat textele!

Si, pentru ca activitatea intelectuala epuizeaza, am dormit mult, mult, mult...
Aceasta postare este pentru tanti Cafeluta, pentru catelusa Cola si toti prietenii mei virtuali.

joi, 4 octombrie 2012

Ziua mondială a animalelor


Somnoroase pisicuţe
Pe fotolii se adună
Se ascund printre pernuţe,
                             Noapte bună!



Doar un greiere suspină
Pe când frigiderul tace
Dorm şi câinii în grădină,
                             Dormi în pace!



Trece-un şoricel prin casă
În cămară să se culce,
Fie-i brânza mai aproape,
                            Somnul dulce!


Într-a nopţii feerie
Vin motanii, se adună
Totu-i tors şi armonie,
                      Noapte bună!

vineri, 24 august 2012

Certitudini

 Tatra :
- Nu ştiţi sigur dacă există viaţă după moarte? Ia-ncercaţi să vă apropiaţi de Tati şi aflaţi imediat!


Fetiţa îi "insuflă" Tehnicile-de-Apărare-a-Casei căţeluşului NERO.
Atenţie! Căţel rău!

luni, 20 august 2012

Missouri e bunică


S-a întâmplat ca o barză dezorientată şi rătăcită prin zonă, având sumar înfăşuraţi într-un prosopel nişte pisocei, să dea peste Roza care-şi făcea siesta la umbră ca o mâţă decentă ce nu pierde vremea.
Pe dată, i-a răsturnat marfa în poală bietei mâţuci care nu pricepea ce se vrea de la dânsa,  iar după ce a săvârşit această ticăloasă trebuşoară, barza, hoaţă, a fâlfâit în zbor.
Văzându-se lovită atât de bizar de jocul capricios al întâmplării, Roza a zis „fatalitate!” şi s-a resemnat. A acordat primul ajutor acelor jumeri scâncitoare şi fără de ochi (defect genetic?, s-a întrebat ea miloasă), apoi a băgat de seamă că pisoii-mormoloc sunt totuşi dotaţi cu un mâner după ceafă. Rând pe rând i-a apucat de acolo şi i-a adus Mamei (adică mie!) pentru ca Mama să pună punct conflictului şi eventual să sune la „nain oan oan”.
I-am explicat că e problema ei, i-am pus la dispoziţie un coş şi m-am gândit serios ce aluzii la Brigite Bardot va mai face soţul meu când va da cu ochii de comoară.
În trecere pe la uşa bucătăriei, Missouri a aflat că e bunică, i-am comunicat eu, întrucât ea a miorlăit că nu e dispusă să recunoască „znameniile”. (dacă cineva ştie traducerea acestui cuvânt din pisicească în română, mulţumesc anticipat)
Din toată afacerea eu am ieşit cu minus, fiind obligată să distribui porţii suplimentare Rozei, care găseşte pentru prima oară pisoi fără să fi avut de-a face cu aşa ceva, dar şi Missourikăi, pentru consolare la aflarea depresivei noutăţi.
Dacă mai prind vreo barză pe aici...

marți, 7 august 2012

Tehnici de supravieţuire pe caniculă


Într-o încăpere răcoroasă se ia o carte bună şi se lecturează nelimitat la o distanţă cât mai mare posibil de pisica în stare de legumă care, prin simpla apropiere, ridică temperatura mediului ambiant cu câteva grade. Se consumă ceai rece fără zahăr în cantităţi mari.

marți, 17 iulie 2012

Pui mic

Relatare:
Găsit pui mic încâlcit în iarbă, pe când era pândit de o pisică.
Luat, pupat, întrebat cum a ajuns acolo, făcut poză.
Pus cu mare grijă în vârful cel mai înalt la care am putut ajunge al unui pomişor.
Privit cu binoclul de pe balcon să văd cum se descurcă.
Venit mama/tata în zbor la pui.
Pui căzut, pe când încerca să zboare, fix în gheara lui Zoe, în zadar am strigat eu disperată de pe balcon.

Asta e soarta puilor mici părăsiţi/uitaţi/abandonaţi la care te întorci prea târziu.

luni, 9 iulie 2012

Câini pe blogul pisicii


Am învăţat de la copacii pădurii că putem creşte aparent separaţi, dar având rădăcinile strâns îmbrăţişate în taina adâncurilor.


Ne-am plimbat căutând răcoarea la umbra stejarilor, iar Tatra a băut apă din scorbura de unde se adapă căprioarele, deşi este chiar în spatele casei.


Spre seară am fost pe Maidan şi am jefuit un agud rătăcit printre meri.

Fetiţa, după cinci ani cât a răbdat ocara, s-a hotărât să dezmintă zvonurile cum că ar fi stearpă şi s-a plimbat niţel pe Păşunile Raiului unde a găsit absolut din întâmplare trei lătrători mititei cu care s-a gândit să ne fericească: NERO, zis Norocel, câine lup, MATILDA, golden retrieveriţă şi BRAICA, boxeriţă sau pitbulliţă, nu se ştie exact. Fiind căţei de marcă nu i-am putut refuza.

duminică, 13 mai 2012

Gonguţe, pui şi EU


Hei, fetelor, veniţi să vedeţi ceva! Îl vedeţi pe Croitoraş? Face haine după tipare de sezon. Mie mi-a croit o vestuţă cu inimioară.


Se vede bine inimioara mea? O vezi, coane Sirtaki? Doar pe aceea o am, exact acolo şi nicăieri în altă parte nu pun inimioare, să ştii!



Aşa, dumnealui e Hans. E dezorientat. Mi-a luat ceva timp până l-am îndrumat spre stejarul unde se află Ghişeul de Informaţii pentru Rădăşti-Rătăcite...



Mama se ocupă de repatrierea cărăbuşilor. Din nu se ştie ce anomalii atmosferice şi goluri în spaţiu, apar mereu în dormitor. În imagine e domnişoara Scărăbuşa-de-Aur.



Avem şi nişte pui, dar nu sunt atât de interesanţi ca gonguţele. Mă enervează atenţia pe care le-o acordă Mama. Asta e o poză de acum o lună. Între timp au devenit şi mai enervanţi!



Şi aici sunt Eu, doborâtă de oboseală după postarea asta complicată...


duminică, 29 aprilie 2012

Plictis duminical

- Ps, ps, Pârşă-Mică, singurică? Facem o plimbare?


- Frumuşico, te duc să adulmeci lalelele...


- Chiar şi pe cele olandeze, pe onoarea mea de motan!


- Domnule, vin, dar numai însoţită. Dă-mi voie, rogu-te, să-mi chem domnişoarele de onoare. Haideţi, fetelor!


-Vin acum, stai că am o problemă cu purecul de identitate.


-Ce?! Vine şi ea?!

-Lăsaţi-o să vină... Mama a spus că e Găină-de-Companie, nu avem ce face...



- Eu m-aş căţăra în măr.


-Eu în liliac...


-Când văd aleea asta mă simt obosită.



-Fetelor, hai să ne culcăm niţel şi să aşteptăm cina. Sper ca Mama să fie punctuală.