marți, 26 iulie 2016

Mitindrica, 11


S-a stins pisica Mitindrica. Avea 11 ani, a fost fiica lui Zoe, nepoata Jenicai, sora cu Mishu. Mitindrica a fost cea mai cuminte si mai modesta pisica pe care am avut-o. Mama ei, apriga Zoe, a respins-o de la o varsta cand alti pisoi inca sug. Am crescut-o eu, dar mai tarziu, cand s-a facut domnisoara, celelalte pisici au condamnat-o sa fie ultima, sa fie exclusa din clan. Nu stiu de ce. Sunt misterioase si complicate randuielile sociale pisicesti. Mitindrica ar fi murit la doi ani daca nu am fi intervenit noi. A innoptat in casa, a dormit in pat, la picioarele noastre un an intreg si astfel am reusit s-o impun familiei de matze. Nu pot s-o condamn pe Zoe - a fost si ea o pisica cum rar mai gasesti, aproape ca era mai mult caine de paza, ar fi sarit in capul celor straini care ne treceau pragul... Dar chiar si integrata, Mitindrica a ramas sfioasa. Nu a dat niciodata o palma nimanui. Cateii Tetitei se jucau cu ea ca si cum ar fi fost jucaria lor de plus, gainile o lasau sa le cloceasca in cuibare.
Biata Mitindrica! A murit subit, cu cateva zile in urma era foarte bine, apoi a venit sa-mi spuna ca se duce. Sper, sper din tot sufletul ca nu e vreun om vinovat de moartea ei, caci ar insemna ca si-a impovarat constiinta cu un pacat urat.
Am inmormantat-o pe Mitzi in cimitirul de animale al casei, langa Nausica, Missouri, Zoe, Jeni, cainele Lupu...

In imagine e Mitindrica, pe alee, alaturi de motanul Ivan, cel cu sange albastru.

duminică, 17 iulie 2016

Somnul ratiunii naste pisici!



Gaina care se scalda sub floare, pisica si pisoiul nu exista in realitate. Pot fi vazuti numai datorita unei tehnici speciale de extragere. Sunt personaje imaginare din visul unui catel adormit in asteptarea clipei magice cand craticioara lui va fi umpluta.

joi, 14 iulie 2016

14 iulie, inghetata frantuzeasca fara diacritice




I = 6 galbenusuri se amesteca cu o lingura de faina sau de amidon alimentar, apoi se dilueaza cu 400 ml de lapte. Se fierbe pana capata consistenta unei smantani - ca aluatul de clatite.

II = 4 lingurite de cacao se amesteca - in alt vas!- cu 4 linguri de zahar si 6 linguri de lapte. Se fierbe pana se topeste bine de tot zaharul.

Se lasa crema I si II la racit.

III = 6 albusuri se bat bezea cu 200 g de zahar.

Cand I s-a racit, se amesteca dupa cum urmeaza: I cu III. Albusurile se pun peste crema de galbenusuri si se amesteca de sus in jos pana la omogenizare. Apoi, din compozitia rezultata se pun cam 8, 10 linguri peste crema II, cea de cacao. Se amesteca. Ceea ce a ramas se aromatizeaza cu vanilie sau alta esenta, eu recomand vanilia. Crema de cacao nu se aromatizeaza.
Luam vasul in care vom pune compozitia la congelat si punem pe fund niste dulceata. Eu am pus dulceata de pepene galben, dar e foarte buna si cea de capsuni sau visine. Apoi asezam cu lingura primul strat de crema galbena. Deasupra lui punem un strat maro, de cacao. Daca spuma e bine batuta, ele nu se vor amesteca. Procedam la fel pana terminam cremele. Cine doreste poate garnisi inghetata si cu fructe, eu am aruncat in ea niste coacaze rosii fiindca sunt acrisoare si fotogenice.

La sfarsit, o puneti la congelator pana a doua zi.

A doua zi vine ce e mai greu. Indepartati subtil toti membrii familiei, alungati cainii si pisicile si deschideti frigiderul. Restul e poveste.

Pofta buna!

duminică, 10 iulie 2016

Cronica lunii trecute

 Toata luna iunie m-am straduit sa ma fac motan mare, am mancat, am dormit cu Mami sau
 m-am jucat atarnat de perdele
 ori prin pomii care mi-au venit la indemana.
 Am cunoscut persoane noi si interesante, cum ar fi gaina Nadina si doamna catelusa Tetita, 
 ba chiar am aflat de la ele cum se prinde usor o soparla.
 In timpul pe care l-am petrecut pe afara, florile de pe balcon au avut ragaz sa-si revina si sa infloreasca, 
 a inflorit pana si otrava asta amazoniana pe care Mama Suprema si Bipeda ma tot ruga sa n-o pap.
 Soarele s-a invartit in jurul nostru si dupa cum se vede si-a ratacit razele
 in teiul urias in care tot o sa ma catar intr-o buna zi!
 Soarele s-a facut fluid si-a picurat in florile astea toata lumina sa inmiresmata.
Dar oricat de adanc si-ar infige zilele lunii iunie degetele in trupul noptii, noaptea tot trebuie sa vina si incepe cu blanda inserare cand eu, motanul Ogopogo, devin visator si adorm in cuibul meu din bucatarie...