S-a stins pisica Mitindrica. Avea 11 ani, a fost fiica lui Zoe, nepoata Jenicai, sora cu Mishu. Mitindrica a fost cea mai cuminte si mai modesta pisica pe care am avut-o. Mama ei, apriga Zoe, a respins-o de la o varsta cand alti pisoi inca sug. Am crescut-o eu, dar mai tarziu, cand s-a facut domnisoara, celelalte pisici au condamnat-o sa fie ultima, sa fie exclusa din clan. Nu stiu de ce. Sunt misterioase si complicate randuielile sociale pisicesti. Mitindrica ar fi murit la doi ani daca nu am fi intervenit noi. A innoptat in casa, a dormit in pat, la picioarele noastre un an intreg si astfel am reusit s-o impun familiei de matze. Nu pot s-o condamn pe Zoe - a fost si ea o pisica cum rar mai gasesti, aproape ca era mai mult caine de paza, ar fi sarit in capul celor straini care ne treceau pragul... Dar chiar si integrata, Mitindrica a ramas sfioasa. Nu a dat niciodata o palma nimanui. Cateii Tetitei se jucau cu ea ca si cum ar fi fost jucaria lor de plus, gainile o lasau sa le cloceasca in cuibare.
Biata Mitindrica! A murit subit, cu cateva zile in urma era foarte bine, apoi a venit sa-mi spuna ca se duce. Sper, sper din tot sufletul ca nu e vreun om vinovat de moartea ei, caci ar insemna ca si-a impovarat constiinta cu un pacat urat.
Am inmormantat-o pe Mitzi in cimitirul de animale al casei, langa Nausica, Missouri, Zoe, Jeni, cainele Lupu...
In imagine e Mitindrica, pe alee, alaturi de motanul Ivan, cel cu sange albastru.
