marți, 28 decembrie 2010

Cum să cucereşti o cutie în trei paşi simpli


How to conquer a box in three easy steps...
Se ştie că în toate cutiile din Univers există o pisică. It is known that in every box from the Univers there is a cat. Din nefericire, numărul de cutii e mai mic decât numărul de pisici. Unfortunately, the number of boxes is smaller than the number of cats.
Deci, dacă doriţi propria cutie, trebuie s-o cuceriţi. So, if you want your own box, you have to conquer it!
1) PASUL UNU. The first step
Hărţuiţi victima.
Harass the victim.

video

2) Pasul doi. The second step:
Faceţi-o să-şi dorească să fie oriunde în altă parte. Make her wish she were anywhere else.

3) Pasul trei. The third step:
Ocupaţi cutia! Occupy the box. It's yours!

vineri, 24 decembrie 2010

Misiune: bradul!

Să sar în acest copac apărut pe neaşteptate în sufragerie? E foarte tentant...
Mami m-a implorat să n-o fac. Am acceptat, cu condiţia să-mi dea mâncare de care mănâncă ei. Şi bineînţeles, să mă lase să mă joc niţeluş cu globuleţele.


Vreau să urez sărbători fericite bipezilor şi patrupezilor care mă vizitează. Iar neamului nobil al pisicilor îi doresc gustări din carne, căldură şi dragoste.

miercuri, 8 decembrie 2010

Film cu noi, pisicile independente

Ne-am jucat până am obosit, apoi Rosie a zis: "Mami, vino să-ţi spun un secret." (e deşteaptă foc, mititica, seamănă cu mine)
Ce credeţi că mi-a spus? Să facem un film cu noi două, că precis ne dau americanii un Oscar. Da' de ce nu chiar două?! Că merită şi Rosie unu!
Mama a fost cameramană.


video

marți, 30 noiembrie 2010

A murit Lupu


A murit câinele meu drag.

Lupu a venit acasă acum 12 ani, la numai o lună. Era atât de mic, încât a refuzat să doarmă singur în coşuleţul pe care i-l pregătisem, în jerseul moale şi călduros, lângă ceasul care ticăia ca să-l păcălească pe mititel că încă e cu mami a lui, la inima ei… Lupu a vrut doar la mine în braţe. O lună de zile am dormit cu el la piept.

Câteva luni de zile mi s-a încurcat în picioare pe la bucătărie, fiindcă era epoca de construcţie a casei şi găteam tone de mâncare pentru echipa de muncitori.

Am avut grijă de el ca de-un copil: să nu-l hărţuiască vreun câine mai bătrân al curţii, să nu se rătăcească, să nu mănânce prostii, să nu-i strice urechile cineva care se joacă neatent cu el…

Apoi a crescut. A fost spaima vulpilor, dihorilor, viezurilor. Apăra curtea chiar şi de uliu. Lătra veveriţele care se obrăzniceau la nucul din curte. Dar era civilizat cu pisicile.

Totuşi, avea o slăbiciune: se temea de tunete. Din cauza unei petarde pe care un deştept a pocnit-o lângă el când au venit colindătorii.

De aceea l-am alintat „Cavalerul Tunetului”. A fost ceva bun şi în asta: ştiam că va fi furtună cu mult, mult timp înainte…

Duminică seara a plecat după cină în pădure, unde lătrau nişte câini. S-a întors abia luni dimineaţă, ud fleaşcă, dar mai ales bătut.

Angajaţii primăriei din Vâlcea colectează câinii de pe străzi şi îi deversează prin comunele învecinate. Haite de câini semi-sălbatici atacă oameni şi animale pe uliţele satelor.

Cred că Lupu s-a întâlnit cu o astfel de haită care-i încălcase teritoriul.

L-am luat în casă, l-am îngrijit, dar nu mai fost nimic de făcut. Fără să plângă, fără să se vaite, a murit azi-noapte la ora unu.

Eu cred că Axel Munthe a scris adevărul în „Cartea de la San-Michele”: există cu siguranţă un rai al căţeilor.

luni, 22 noiembrie 2010

Still sunny...



Noi pisicile trăim într-o societate dreaptă, în care toţi membrii sunt egali. Ne bucurăm de aceleaşi avantaje, după cum puteţi lesne observa...

duminică, 31 octombrie 2010

BUCURIA UMPLE CASA :(




Mămica mea Mississippi, zisă Pisica Atomică, a adus în familie doi îngeraşi, două piersicuţe... Doi frăţiori pentru mine, de care, drept să spun, mă puteam lipsi fără probleme.
Mama Bipedă, Diana, aflată în pragul leşinului când a descoperit noua recoltă pe canapeaua din bucătărie, a declarat că-şi dă demisia din funcţia de MAMĂ.
Am rugat-o să ia aminte la omul din fruntea guvernului pe care nicio vicisitudine nu-l poate clinti din scaun, să ia exemplu de la vitejia şi statura lui....
Auzind de el, Mama a zis nişte cuvinte de nereprodus şi mi-a amintit că am pierdut 25% din porţii DATORITĂ conducerii lui înţelepte.

luni, 18 octombrie 2010

Pierduţi în bibliotecă!


Cei doi cosmonauţi din poza de sus ne-au trezit din reverie cu un "Save Our Souls" când au realizat că sunt pierduţi în spaţiul literar...
I-am adus cu ghearele pe Pământ. Au declarat presei că le plac clasicii.

duminică, 19 septembrie 2010

Cine poate lovi o pisică?



Doamna, "tânăra" mămică de 14 ani, a venit acasă lovită peste botic. Lovitura a fost atât de puternică, încât i-a smuls un canin. Biata de ea are dureri pe care eu nu i le pot alina.
Văzând că lipseşte, am avut inspiraţia să dau pisoii ei spre adopţie Miţindricăi, ai cărei copilaşi au dispărut din grajdul natal...
Mă întreb cum e inima unui om care poate lovi atât de sălbatic un animal.
Între om şi animal care e sălbăticiunea?


Fetiţa doamnei.

Doamna, în zilele bune, privind la televizor cu tati.


Doamna şi Miţindrica au împărţit pisoii echitabil...

luni, 6 septembrie 2010

Soluţii ANTICRIZĂ!!!

1. Familia Pui.



2. Ce a mai rămas din familia Dodo.







3. Domnii Curcani.



Toţi ne promit că ne scot din criză. Oare vor reuşi?

vineri, 27 august 2010

A venit barza!!!


De câtva timp ne tot dădea târcoale un stol de berze... S-au învârtit ce s-au învârtit, apoi au descins hotărâte şi au dat buzna pe fereastra deschisă de la balcon.
Orice mâţă cu vârsta de peste un an ştie că asta înseamnă că undeva în sertarele sau dulapurile Mamei vor apărea pisocei.
Ar fi bine să afle cum stau lucrurile şi Chiţirica
Naomi
, Nataşa şi Serafina ca să nu se trezească cu mieunătorii ascunşi pe te miri unde...
După cum vedeţi din imagini, Doamna, Pisica Matusalemică de 15 ani, nu se lasă deloc de sportul ăsta. Nu e floare la ureche să iei la cercetat atâtea rafturi, cotloane, sertare şi unghere, totul spre disperarea şi indignarea (nejustificată) a Mamei...

joi, 12 august 2010

Căutăm umbră şi răcoare!!!




Ne petrecem amiaza în pădure. Mama ne pune gustări în coşuleţ şi plecăm pe cărare fiecare cu mijlocul de transport propriu.



Odată ajunşi la umbra deasă, fiecare face ce vrea. Eu dorm. Tatra caută urme de iepuri şi fazani. Mama caută pietre cu melci... Gusturile nu se discută...
Haideţi şi voi!

luni, 26 iulie 2010

ANUNŢ

Mama şi Tata au găsit la mânăstirea Horezu, în tinda bisericii, un câine din rasa collie, bolnav. O maică iubitoare de animale le-a povestit că dulăul, în vârstă de opt ani, a păzit cu vrednicie gospodăria mânăstirii, dar a suferit un accident şi are o labă din faţă dizlocată din umăr, plus că este şi bolnav.
Mama speră că acest anunţ al meu va fi citit de un medic veterinar cu inimă mare. Ar putea vizita mânăstirea şi ar face o faptă bună ajutând un suflet necăjit.












duminică, 25 iulie 2010

Mă enervez!


Uite, chestia asta chiar mă enervează! Eu mă muncesc să întreţin blogul pe care alţii devin vedete! Eu mă lupt cu tastatura şi mouse-ul, iar Tatra doarme în biroul Mamei fără grijă. E operată!...

Roza vrea să fie celebră, dar nu s-a ostenit să înveţe alfabetul...



Cătrănel-Cabral-Smolenski vine de la cluburile de noapte ale grădinilor şi trage direct pe dreapta.



Adios! Plec şi eu printre floricele să inspir parfumul mandarinului.


vineri, 23 iulie 2010

La plimbare!



După ce a făcut praf şi pulbere concediul părinţilor, Tatra, posesoarea unor urechi stil Jar Jar Binks, a promis că va sta singură şi relativ cuminte acasă, câteva ore. S-a jurat că nu se va urca pe canapeaua din birou, unde a găsit-o Mami ieri încât era să leşine, că va ignora patul dublu şi extrem de comod din dormitor, că nu va cotrobăi pe balcon, cât despre rafturile din bucătărie, va uita că există!
Mama şi tata au plecat spre oraş. La întoarcere miau povestit ce-au văzut. În primul rând, Vâlcea trece printr-un intens proces de bordurizare. E drept că fenomenul a mai avut loc abia cu un an în urmă, dar ce mai contează, trebuie să ajutăm firmele unui cocoş din Bucureşti.



În plină vară, Vâlcea turistică e la pământ, sau, mai precis, e una cu pământul.



Când au reuşit să scape de aglomeraţie, Mama şi Tata au poposit în Zăvoi, unde domnea răcoarea.



Parcul bătrân e încă frumos şi plin de locuri de taină.


Au ocolit lacul cu bărci şi au mers la masă în restaurantul lor preferat. Anul acesta, spre deosebire de trecut, locul era pustiu.



După masă au plecat spre Mânăstirea Dintr-un Lemn. Mama a spus că ar fi făcut mai multe poze pentru mine şi pentru voi, dar în foarte multe locuri din curtea monahală, ca şi din interiorul bisericilor, fotografiatul şi filmatul sunt interzise.
Poarta mânăstirii.


Cerdacul arhondaricului.



Cetatea de chilii.



Biserica veche, unde se află icoana făcătoare de minuni.


Unul din puţinii stejari seculari care a mai rămas în picioare.


Bisericuţa de lemn, cea care a fost construită dintr-un singur stejar, nu se poate fotografia. Vă invit s-o vedeţi.