După ce a făcut praf şi pulbere concediul părinţilor, Tatra, posesoarea unor urechi stil Jar Jar Binks, a promis că va sta singură şi relativ cuminte acasă, câteva ore. S-a jurat că nu se va urca pe canapeaua din birou, unde a găsit-o Mami ieri încât era să leşine, că va ignora patul dublu şi extrem de comod din dormitor, că nu va cotrobăi pe balcon, cât despre rafturile din bucătărie, va uita că există!
Mama şi tata au plecat spre oraş. La întoarcere miau povestit ce-au văzut. În primul rând, Vâlcea trece printr-un intens proces de bordurizare. E drept că fenomenul a mai avut loc abia cu un an în urmă, dar ce mai contează, trebuie să ajutăm firmele unui cocoş din Bucureşti.
În plină vară, Vâlcea turistică e la pământ, sau, mai precis, e una cu pământul.
Când au reuşit să scape de aglomeraţie, Mama şi Tata au poposit în Zăvoi, unde domnea răcoarea.
Parcul bătrân e încă frumos şi plin de locuri de taină.
Au ocolit lacul cu bărci şi au mers la masă în restaurantul lor preferat. Anul acesta, spre deosebire de trecut, locul era pustiu.
După masă au plecat spre Mânăstirea Dintr-un Lemn. Mama a spus că ar fi făcut mai multe poze pentru mine şi pentru voi, dar în foarte multe locuri din curtea monahală, ca şi din interiorul bisericilor, fotografiatul şi filmatul sunt interzise.
Poarta mânăstirii.
După masă au plecat spre Mânăstirea Dintr-un Lemn. Mama a spus că ar fi făcut mai multe poze pentru mine şi pentru voi, dar în foarte multe locuri din curtea monahală, ca şi din interiorul bisericilor, fotografiatul şi filmatul sunt interzise.
Poarta mânăstirii.
Cerdacul arhondaricului.
Cetatea de chilii.
Bisericuţa de lemn, cea care a fost construită dintr-un singur stejar, nu se poate fotografia. Vă invit s-o vedeţi.
Biserica veche, unde se află icoana făcătoare de minuni.
Unul din puţinii stejari seculari care a mai rămas în picioare.
Bisericuţa de lemn, cea care a fost construită dintr-un singur stejar, nu se poate fotografia. Vă invit s-o vedeţi.
