luni, 30 mai 2016

Odrasle


Pasiunea cocoşului pentru găina neagră a devenit de ieri seară o chestiune de notorietate publică!
 

miercuri, 25 mai 2016

Pisulică, motanul pădureţ



Buzunarele mele sunt aproape tot timpul slinoase! Asta pentru că trebuie să fiu pregătită mereu. Pregătită pentru o eventuală întâlnire cu animal X. Adeseori când mă plimb prin hălăciuga fâneţelor sau prin pădure, ori chiar prin colţurile mai îndepărtate ale grădinii, sunt întâmpinată de un domn respectuos, aşa, cam între două vârste. Mă salută, îi vorbesc, îmi răspunde, apoi trebuie neapărat să-l tratez cu ceva. Şi vine momentul când scot din buzunarele mele slinoase o jumară, o felie de salam sau un cubuleţ de parizer.
Mi-a spus că-l cheamă Pisulică, dar că n-are pe nimeni pe lume şi că trăieşte în codru. Mai o păsărică picată din cuib, mai un şoricel rătăcit, o şopârlă, un cărăbuş, un fluture… acesta e meniul domnului Pisulică. De dormit, doarme în tufe, dacă plouă se aciuieşte prin fânare, doar iarna îl înspăimântă. Bucăţica de parizer este un deliciu pentru Pisu şi îmi îmbrăţişează piciorele, se ridică în două lăbuţe şi-mi pupă genunchii. Când ajung acasă, chestia nu poate rămâne neobservată de Mişu. Mă adulmecă circumspect, mârâie, când vreau să-l iau în braţe mă scuipă. Sunt o trădătoare! Cu cine am umblat?!
Problema e că Pisulică a prins curaj. Vine tiptil în grădina de lângă casă. A sărit pe geamul deschis al cămării şi-a dormit printre borcane. De atunci, Johny, şoricelul nostru perpetuu, despre care Mişu susţinea că e o simplă iluzie de-a mea, a fost dat dispărut… Pisulică a intrat până şi în bucătărie, l-am găsit sus, pe frigider, şi atunci mi-am dat seama de dimensiunea conflictului pe care îl creasem.
Pisicile scriu pe pereţi cu mult înainte ca oamenii să fi descoperit facebook-ul. Pisulică şi Mişu şi-au lăsat mesaje injurioase pe pereţii bucătăriei, încât acum zugrăvesc. Mişu e plin de obidă şi nu mă mai recunoaşte de mamă. Totuşi îmi îngăduie să-l răsfăţ cu conserve de somon, preferatele lui. Dar, când dau să-l mângâi, pocneşte din coadă şi pleacă. Până la urmă, motanii ajung la un echilibru. Doar cu Nero mai trebuie să cadă la pace. Câinele nu suportă intrări pisiceşti neautorizate pe domeniile sale.



Pisulică

Mişu, ofuscat