luni, 26 iulie 2010

ANUNŢ

Mama şi Tata au găsit la mânăstirea Horezu, în tinda bisericii, un câine din rasa collie, bolnav. O maică iubitoare de animale le-a povestit că dulăul, în vârstă de opt ani, a păzit cu vrednicie gospodăria mânăstirii, dar a suferit un accident şi are o labă din faţă dizlocată din umăr, plus că este şi bolnav.
Mama speră că acest anunţ al meu va fi citit de un medic veterinar cu inimă mare. Ar putea vizita mânăstirea şi ar face o faptă bună ajutând un suflet necăjit.












duminică, 25 iulie 2010

Mă enervez!


Uite, chestia asta chiar mă enervează! Eu mă muncesc să întreţin blogul pe care alţii devin vedete! Eu mă lupt cu tastatura şi mouse-ul, iar Tatra doarme în biroul Mamei fără grijă. E operată!...

Roza vrea să fie celebră, dar nu s-a ostenit să înveţe alfabetul...



Cătrănel-Cabral-Smolenski vine de la cluburile de noapte ale grădinilor şi trage direct pe dreapta.



Adios! Plec şi eu printre floricele să inspir parfumul mandarinului.


vineri, 23 iulie 2010

La plimbare!



După ce a făcut praf şi pulbere concediul părinţilor, Tatra, posesoarea unor urechi stil Jar Jar Binks, a promis că va sta singură şi relativ cuminte acasă, câteva ore. S-a jurat că nu se va urca pe canapeaua din birou, unde a găsit-o Mami ieri încât era să leşine, că va ignora patul dublu şi extrem de comod din dormitor, că nu va cotrobăi pe balcon, cât despre rafturile din bucătărie, va uita că există!
Mama şi tata au plecat spre oraş. La întoarcere miau povestit ce-au văzut. În primul rând, Vâlcea trece printr-un intens proces de bordurizare. E drept că fenomenul a mai avut loc abia cu un an în urmă, dar ce mai contează, trebuie să ajutăm firmele unui cocoş din Bucureşti.



În plină vară, Vâlcea turistică e la pământ, sau, mai precis, e una cu pământul.



Când au reuşit să scape de aglomeraţie, Mama şi Tata au poposit în Zăvoi, unde domnea răcoarea.



Parcul bătrân e încă frumos şi plin de locuri de taină.


Au ocolit lacul cu bărci şi au mers la masă în restaurantul lor preferat. Anul acesta, spre deosebire de trecut, locul era pustiu.



După masă au plecat spre Mânăstirea Dintr-un Lemn. Mama a spus că ar fi făcut mai multe poze pentru mine şi pentru voi, dar în foarte multe locuri din curtea monahală, ca şi din interiorul bisericilor, fotografiatul şi filmatul sunt interzise.
Poarta mânăstirii.


Cerdacul arhondaricului.



Cetatea de chilii.



Biserica veche, unde se află icoana făcătoare de minuni.


Unul din puţinii stejari seculari care a mai rămas în picioare.


Bisericuţa de lemn, cea care a fost construită dintr-un singur stejar, nu se poate fotografia. Vă invit s-o vedeţi.


marți, 20 iulie 2010

TATRA, un pacient dificil

În sfârşit, coşmarul se apropie de final! Tatra e acasă, operată, iar în seara asta a mâncat primele 50 de grame de carne de pui.
Ieri a fost o zi grea. Au venit acasă la noi doi bărbaţi străini, nenea doctorul şi un prieten, care au ajutat la îmbarcarea Fiarei în maşină. Întâi a trebuit să i se pună botniţa, obiect de tortură cu care ea nu era obişnuită. Bineînţeles că Tatra a clămpănit pe Tata, pe Mama, cât despre nenea doctorul, a vrut să-l pape... Până la urmă a fost adormită şi transportată la cabinet.
Acolo, domnul doctor Constantin Olărescu a făcut numărul său de magie... a salvat viaţa iubitei noastre Tatra.
Îi mulţumim mult de tot!
Iat-o pe Tatra cum arăta când s-a întors aseară acasă, proaspăt operată:




După două ore a început să se trezească, exact când Mama şi Tata se gândeau să adoarmă. A fost o noapte albă. Azi dimineaţă Mama era străvezie de nesomn. Tatra însă adormise din nou...


La ora zece a venit nenea doctorul în vizită. I-a pus un ac în labă şi-au urcat-o pe-o masă improvizată de Tata, unde a dormit două ore.

Restul zilei Fiara a dormit. Mama a fost infirmieră. N-o întrebaţi!

vineri, 16 iulie 2010

Pentru CELLA

FURTUNA

Furtună! Tu-mi întinzi o mână mică,

Ţi-e teamă şi te ghemui lângă mine

Sfioasă ca un pui de turturică,

Şi ploaia, răpăind grăbită, vine.

Ţi-e părul ud şi faţa toată udă,

Alergi cu mâna caldă-n mâna mea.

Miroase câmpu-a grâu şi-a iarbă crudă,

Şi tremuri şi eşti albă ca o stea.


Ştefan Petică

joi, 15 iulie 2010

FURTUNĂ...

video
La noi e furtună... Toţi copacii pădurii s-au zbătut înnebuniţi, răscoliţi parcă de o suferinţă neştiută. Teiul cel mare, copacul narcozei şi-al visului, s-a aplecat ameninţător spre vale. Mama a spus că suntem la răscruce de vânturi aici, pe deal, unde e căsuţa noastră...

Eu mi-am găsit salvarea în poala Mamei. Am rugat-o să lase cartea aceea din care tot citeşte şi să scrie ce-i dictez. Până la urmă m-a ascultat.
Între timp norii fugiseră şi amurgul ne-a sărutat cu buze roşii.


E momentul să ies la vânătoare!

sâmbătă, 10 iulie 2010

Tot mai multe probleme!



De dimineaţă aşteptam cuminţi să primim gustărica, dar Mama a întârziat la cafea mult de tot. Asta înseamnă să fii "în concediu"?



Mai târziu, s-a pus căldura şi-am căutat un loc răcoros pe canapeaua din bucătărie, dar am fost poftiţi cu tot respectul afară, printre bibilici...



În această tristă situaţie, ne-am refugiat în acest colţ retras, departe de Mama cea Haină.



I-am spus Mamei, foarte serios, că voi protesta împotriva tăierii acestor drepturi pisiceşti de a dormi pe canapea, de-a beneficia de cină şi mic dejun + cazare pe timp rece şi ploios. Am să-mi fac o bocceluţă cu periuţa de dinţi, piaptănul, cartea de pe noptieră şi şoricelul mecanic şi mă haiducesc în pădure. Nu mai vin deloc pe-acasă, decât la ora mesei!!!


luni, 5 iulie 2010

Probleme de vară

Sunt o fiinţă norocoasă: am două mămici. În poza de mai jos este cea care a avut grijă de mine în primele luni după ce-am apărut pe lume. Este o pisică nobilă, aţi avut cinstea de-a o cunoaşte, da, este Mississippi. Oamenii o poreclesc "Pisica Atomică" sau "Nucleara". Chiar nu înţeleg de ce...
Cealaltă Mamă e mult mai atentă cu augusta mea persoană. De câte ori deschide frigiderul şi eu sar înăuntru, se preface că duce o luptă împotriva mea, dar eu ştiu că în fond se amuză. Când observă că mi-e somn, se aşează la calculator, aşa încât să pot dormi în poala ei.


Dacă vede că am alte ocupaţii interesante, îşi vede şi Mama de treabă: găteşte, manevrează diferiţi monştri casnici precum aspiratorul sau cutia din baie care curăţă hainele... Când e timp frumos ( uneori se mai opresc ploile ), îşi îngrijeşte grădina de flori şi se roagă de noi să nu-i strivim pădurea de gladiole.


Nu facem asemenea infamii doar când urmărim vreun fluture căzut de pe curcubeu.


Ieri a cules un braţ de sunătoare din livadă; a tot căutat un loc unde să-l pună la uscat. Ia uitaţi-vă ce idee grozavă i-a venit! Mi-a amenajat un pat ecologic, mămica mea dragă!

Mă duc să văd ce surprize mi-a mai făcut Mama. Oare ce meniu avem azi?

joi, 1 iulie 2010

TATRA, iubirea mea



În mijloc e Tatra. O vedeţi cât de plină de viaţă era? Acum e tristă, are ochişorii tulburi şi refuză mâncarea. Mama e foarte îngrijorată. Tata umblă prin oraş încercând să convingă un veterinar să vină acasă la noi. Toţi spun să venim cu pacienta la cabinet. Numai că fiara noastră nu acceptă să meargă cu maşina...



Mama vorbeşte cu ea, încearcă s-o apere de căldură. I-au dat un tratament trimis de o tanti doctor care s-a milostivit, însă n-a avut niciun efect.
Mi-e milă de Tatra, cu toate că e câine. Nu ne fugăreşte, nu ne urcă în copaci. Are o singură pretenţie: să nu ne atingem de mâncarea ei. N-a făcut rău nimănui, niciodată, deşi, după ce rottweileriţa a împlinit un an, cutia poştală a fost mutată jos, pe poarta de la intrarea în parcare.
E nasol cu căţălu bolnav!
M-am dat pe lângă Mama, am consolat-o un pic, iar acum mă duc să-mi fac manichiura aici, la umbră.