La noi e furtună... Toţi copacii pădurii s-au zbătut înnebuniţi, răscoliţi parcă de o suferinţă neştiută. Teiul cel mare, copacul narcozei şi-al visului, s-a aplecat ameninţător spre vale. Mama a spus că suntem la răscruce de vânturi aici, pe deal, unde e căsuţa noastră...
Eu mi-am găsit salvarea în poala Mamei. Am rugat-o să lase cartea aceea din care tot citeşte şi să scrie ce-i dictez. Până la urmă m-a ascultat.
Între timp norii fugiseră şi amurgul ne-a sărutat cu buze roşii.
E momentul să ies la vânătoare!
