La inceput am crezut ca toamna e doar o poveste si ca anul acesta n-o sa mai vina.
Dar inelul de aur al padurii s-a strans in jurul nostru...
Au inflorit crizantemele...
In rarele zile cu ploaie am privit pe fereastra.
Cand am obosit meditand, m-am odihnit.
A trebuit s-o mai ajut si pe Mama, sa-i dictez cand nu mai stie sa scrie.
I-am intocmit bibliografii si i-am dat carti din biblioteca sa se documenteze.
I-am corectat textele!
Si, pentru ca activitatea intelectuala epuizeaza, am dormit mult, mult, mult...
Aceasta postare este pentru tanti Cafeluta, pentru catelusa Cola si toti prietenii mei virtuali.
