luni, 7 noiembrie 2011

Soarele vine din frunze



De dimineaţă ne-a mângâiat cu degetele-i roze...



Apoi, pe când mama îşi sorbea cafeaua, iar eu mă lingeam pe botic după cele două felii de parizer, soarele a răsărit cam palid, dar suficient de rotund.



M-am gândit că ar fi minunat să merg la plimbare în pădure să caut şoricei rătăciţi cărora să le arăt Calea...



Am pornit, dar n-am putut să scap de Sica, aşa cum Mama n-a putut scăpa de Tatra.



Îi tot strigam să vină mai repede, dar fiecare era cu ale lui. Mama culege nişte bobiţe roşii, neinteresante pe care le fierbe seara în ibric. Oare bipezii nu mai au ce mânca?!



De nervi, de nerăbdare, îmi venea să mă caţăr aici!



Ah, am găsit o urmă de şoricel voiajor!



Tatra mă contrazice mereu, susţine că e de bursuc, iar Sica-Motanul-Unsuros e atât de bătrân că nu mai deosebeşte o sardină stricată de o strachină de lapte!



Şoricel a fost, dar a plecat... Ne întoarcem şi noi în casa caldă.


Tatra lasă buletinul de inspecţie lângă rădăcinile smulse din pământ ale salcâmului.



Acasă ne aştepta Soarele. Ieşise din toate frunzele.


14 comentarii:

cristina spunea...

frumoasa poveste :)
ce fericit trebuie sa fii tu ca ai o intreaga padure la dispozitie! si tu ii aduci mamei bipede trofee de vanatoare in casa?

Missouri spunea...

DA!!! :D
În martie îi duc şerpişori (sau, mă rog, bucăţi de şerpişori), în iulie o răsfăţ cu şopârle şi guşteri, iar toamna cu şoricei.
Mama se bucură de fiecare dată. Ţipă de fericire când descoperă pe prag surprizele mele. :D

tetris spunea...

O inteleg pe Diana; si eu m-as bucura de asa cadouri :)
Este padurea voastra? E frumos acolo!

Missouri spunea...

E pădurea noastră cu şoricei, şerpişori şi păsărele cu tot! :D

tetris spunea...

Povesteai tu de padure, dar nu-mi inchipuiam ca e atat de frumos! Sa o stapaniti sanatosi!

cafeauata spunea...

A cui reancarnare esti tu, Missouri, de-ti merge asa bine? Plus ca ai un farmec aparte de a povesti despre minunatele locuri... Si sa stii ca si alti bipezi aduna boabe rosii din care isi fac ceai (e varianta pentru vitamina C din farmacii), dar voi, mieunatorii, aveti imunitate la viroze, de aceea nu stiti ce sunt!

gradinareasa spunea...

M-am simtit in scurta ta povestire precum Lizuca in Dumbrava minunata . Frumoasa viata de familie multiculturala :) om-pisoi-catel .

Missouri spunea...

Tetris, suntem într-o zonă splendidă. Avem un petec de pădure, dar e destul ca să ne reîncărcăm bateriile. :)

Missouri spunea...

Cred că sunt reîncarnarea unei pisici egiptene. :)
Mami ne iubeşte mult, acesta e cel mai mare noroc.

Missouri spunea...

La noi e mai multă sălbăticie, acesta e farmecul. Şi sunt tot felul de animăluţe, inclusiv din cele sălbatice.
Dar Mami suspină când vede ce grădină frumoasă şi îngrijită aveţi... :)

gradinareasa spunea...

Pentru cei care mai sus au scris crezand ca mami este Diana: eu cred ca este vorba despre mami a pisicii Missouri , care nu e Diana.Mami a pisicii e autoarea blogului si ea primeste in dar serpisori sau alte cadouri .Numele acestei mami poate fi si Diana, eu nu il stiu :).

Missouri spunea...

Ca orice pisică am două mămici: 1 buc. Mamă bipedă=Diana şi 1 buc. mamă mâţă= Mississippi.
Mississippi, deşi e mămica mea, nu se mai ocupă de mine, lăsând acest aspect pe seama Mamei bipede. Aşa că şi eu duc toate ofrandele Mamei Bipede care se bucură enorm, cum am mai scris.

Olivia si Tudor spunea...

Foarte frumoasa povestea si plimbarea. Si prietenia intre animalute. Ma intreb ce-ar face Tudorica prin padure. :)

Missouri spunea...

Tudorică ar fi puţin intimidat la început, mai ales dacă n-a fost niciodată afară, dar apoi sunt convinsă că i-ar plăcea foarte mult! :D