joi, 1 decembrie 2011

Gioconda se mărită!

Azi dimineaţă ne-am trezit în zori, eu cu gândul la o conservă de peşte despre care ştiam că rămăsese deschisă pe masa din bucătărie, Mama şi Tata din cauza evenimentului.
Pentru azi era hotărâtă nunta frumoasei Bureţica. Cum aşa? Stai să vă spun:
Sâmbăta trecută Tati a fost la târg de unde nu s-a întors singur. Pe scaunul mortului, legat cu centura de siguranţă, aducea un chipeş gâscan. I-a explicat Mamei că în târg l-a utilizat pe post de claxon, iar aici acasă va fi fericitul mire al gâscăniţei lor preferate.
Toată săptămâna cei doi însurăţei au povestit amintiri, şi-au privit fotografiile din vastele albume, au făcut schimb de linkuri şi şi-au trecut blogurile în blogrollul propriu.
Lucrurile mergând atât de departe, Mama şi Tata au hotărât ca de astă seară să-i culce în acelaşi apartament.
Chestiile astea siropoase pe mine mă lasă rece şi am vrut să mă retrag, dar am descoperit în patul meu pe obraznicul de Cătrănel Cabral Smolenski, aşa că n-am avut încotro şi am participat la toată tărăşenia cu nunta gâştelor.


Înainte de uniunea cu aleasa inimii (aleasă, că nu era altă gâscă oricum), domnul gâscan Gunar face gargară cu nisip pentru a-şi drege glasul, întrucât se ştie că melodicitatea strigătului, numărul de decibeli etc., are o mare influenţă asupra gâsculiţelor impresionabile. Nici nu mai contează că nisipul e din litiera mea...




Aici suntem la momentul solemn când cei doi tineri muşcă din acelaşi pişcot, vreau să spun din aceeaşi felie de pâine. Sunt declaraţi oficial "soţ şi soţie".


În fundal se văd martorii, foarte dornici să guste fărâmiturile.






După terminarea slujbei, cei doi, Bureţica şi Gunar, acum o tânără familie, pleacă spre baia nunţii, bazinul unde se vor scălda împreună prima dată.


Coteţ de piatră!








Acestea fiind zise, mă duc să văd cât e ceasul. Mama iar întârzie cu masa. Bipezii ăştia! Nu poţi avea încredere în punctualitatea lor!