Indiferente la durerile noastre, la bucuriile noastre, la căderi şi suişuri, la cutremure sufleteşti şi schimbări neaşteptate, natura şi viaţa îşi urmează neabătute cursul.
De sub frunzele uscate ale pădurii se iţesc ghiocei, pe tăpşanul însorit creşte iarbă moale şi verde, plutele de la râu îşi schimbă culoarea a primăvară, pomişorii livezii mai-mai că-şi umflă mugurii, mlădiţe noi caută drum spre lumină, pârâiaşe şopotitoare se adună de sub coasta dealului şi curg vesel la vale să întâlnească Topologul.
Nu ştiu de noi, ele ştiu doar de soare, de ploi şi de vânt, de pământul care le hrăneşte şi de stelele care le cheamă.
