200 Prăjitură cu smochine

 Pentru că sărbătorim 200 de postări am decis să facem o prăjitură. De îndată ce am citit reţeta am constatat că este de competenţa lui Missouri - şi-o să înţelegeţi de îndată de ce.... Am întrebat-o cu delicateţe dacă mă onorează cu prezenţa la bucătărie, dar, aflând că este o prăjitură fără carne, s-a culcat la loc.
Acum să vă spun de ce anume aveţi nevoie:
1+1/2 cană de făină albă
1+1/2 cană de griş
1+1/2 cană de zahăr
un plic de zahăr vanilat
o fiolă esenţă de rom
 sucul unui borcan cu compot de prune
un pachet de unt sau margarină
12 smochine
1 bucată pisică

Într-un recipient amestecaţi făina, grişul, zahărul şi plicul de zahăr vanilat. La partea cu amestecurile uscate în recipiente Missouri este expertă. Am încercat şi eu cu o lingură ca în poza de sus.

 Reţeta originală prevede 12 smochine, dar, întrucât eu le-am cules direct din pom şi nu m-au ars la buzunar, am pus 21. Le-am spălat, le-am tăiat în două.

 Apoi le-am înecat în sucul de compot de prune aromatizat cu rom şi le-am abandonat să cugete la scurta viaţă de smochină.

Am luat tava mea de prăjitură şi am uns-o cu grăsime. De aici a pornit greşeala, folosiţi o formă de tort un piculeţ mai mică, prăjitura va ieşi mai prestantă. Am presărat în tavă jumătate din amestecul de făină, griş, zahăr. Am pus deasupra smochinele smerite şi sucul, apoi le-am acoperit cu cealaltă jumătate a amestecului uscat. În tot acest timp pe aragaz s-a topit pachetul de unt. L-am turnat şi pe el deasupra tuturor. 

După vreo patruzeci de minute la foc moderat am scos capodopera şi am oferit o porţie Nausicăi. N-a avut nevoie de linguriţă.

După cum se vede, pisica necesară în reţetă îşi face meseria şi degustă. E bună?

Puteţi să apreciaţi şi singuri: mustăţile strălucesc şi sunt dispuse absolut radios.