Astăzi a fost descoperit sub canapea testamentul bunică-mii. După câteva palme şi înjurăturile de rigoare, mama Roza a acceptat să-l citească cu mieunat tare şi clar. Mai întâi s-a lămurit descendenţa, pe linie maternă, întrucât pater semper incertus. Faptele se prezintă în acest fel:
JENICA străbuna a avut-o pe
MISSISSIPI babeta care a avut-o pe
MISSOURI bunică-mea care a avut-o pe
ROZA maică-mea si care m-a avut
pe mine,
PITZI.
Cu toate că de câte ori mă prindea îmi dădea pălmi şi mă stuchea amarnic, buni-buni mi-a lăsat mie TOT, adică B; B; B!
BLOG, BALANSOAR, BIBLIOTECĂ.
Dar, mai mult ca orice, mi-a lăsat prioritate absolută în
BRAŢELE Mamei,
unde mă şi vedeţi acum în diverse stadii de adormire.
Aş fi foarte încântată, însă Roza, mama pisicească, de geloasă ce e, bate apropouri cum că ar trebui să mă apuc de citit... Cu ce să încep? Ştie cineva o carte serioasă? Eventual Motanul încălţat? Am auzit că e bună.
