De câte ori e frig, noi, pisicile, avem o metodă infailibilă de încălzire... centrală.
Seara, Mama şi Tata au atacat desertul, dar au avut bunul simţ ca pe noi să ne trateze cu ceva mai consistent.
Gunar şi Bureţica sunt, ca orice cuplu tânăr, dornici să aibă o locuinţă proprie pe care s-o însufleţească rapid cu numeroşi boboci pufoşi.
Mama le-a explicat cum că e prea devreme, că e frig, că suntem în pragul iernii şamd, însă fără succes.
Ar fi rămas ei să domicilieze fără speranţă în acelaşi coţet cu socrii, dacă nu s-ar fi ivit oportunitatea cu minunatul program „Prima Casă”.
Aşa că, mai întâi au completat o aplicaţie la Bancă.
Apoi au aşteptat un timp nedeterminat împreună cu alte persoane care doreau să se înfrupte din generozitatea guvernului.
În sfârşit, au primit o garsonieră la mâna a doua, unde Bureţica a încropit un cuibuşor călduros, fără să bănuiască faptul că până şi bobocii bobocilor vor plăti la rate...
Azi dimineaţă ne-am trezit în zori, eu cu gândul la o conservă de peşte despre care ştiam că rămăsese deschisă pe masa din bucătărie, Mama şi Tata din cauza evenimentului.
Apoi, pe când mama îşi sorbea cafeaua, iar eu mă lingeam pe botic după cele două felii de parizer, soarele a răsărit cam palid, dar suficient de rotund.
Tatra lasă buletinul de inspecţie lângă rădăcinile smulse din pământ ale salcâmului.
Nu ştiu în urma căror lecturi Mama a rămas cu impresia că Boadicea (Boudica?) a fost o grasă.
