Uitaţi-vă adânc în ochii mei! E doar un concurs de cozi, nu-i aşa? Atunci de ce atâtea patimi şi ambiţii?! Am avut război civil în casă: fiecare mâţă dorea să participe, până şi motanii! Toată lumea şi-a studiat coada. Unele erau zdrenţuite, unele cam... murdare, altele prăfuite, altele prea scurte, altele năpârlite. Ce-i de făcut? Mama a spus că ne facem de râs. În clipa aceea s-a pornit o campanie de curăţare, spălare, netezire, alungire a fiecărei cozi. Limbi de pisică, perii, spray-uri, bigudiuri, foen-uri în acţiune!!!
Iar la final am constatat că orice am face, noi avem cozi... maidaneze. S-au făcut poze, bineînţeles, poate că se vor mai face, deocamdată vă arăt ce avem. Şi, chiar dacă nu sunt birmanezo-siamezo-persano-angoreze, cozile noastre sunt UTILE!
Aici, o codiţă în devenire, a motănelului Mişu. Zilele astea o să vă arăt ce-a devenit...
Zoe probează coada periscop. A zis să-i fotografiez doar coada, fiindcă era într-o ţinută mai sumară.
Oups! Şi-aici trebuia să fie o coadă, da' nu ştiu unde-a dispărut...
Asta-i Miţindrica. Are coada umbrelă. Când sare garduri o ţine în echilibru.
Aceasta este faimoasa "Coadă-De-Raton" a mamei, pisica Mississippi. N-a dorit să i se vadă chipul, pentru ca nu cumva frumuseţea şi distincţia ei să influenţeze juriul.
Oh, scuzaţi! Asta nu face parte din concurs, e de căţel. Stufoasă, ce să zic! Când făceam pozele căpătasem un tic: apăsam pe buton de câte ori vedeam indiferent ce coadă...
Şi în sfârşit, ultima coadă, a subsemnatei. Invidioasele au spus că imaginea asta cu mine la bară doreşte să zăpăcească juriul.
Dar este o codiţă elegantă, trebuie să admiteţi. Little Black Dress, doamnelor!
LATER EDIT: NOTA BENE! Asta e tot coada mea!
