În sfârşit am ajuns în faţa calculatorului! Toată dimineaţa am petrecut-o educând pe Rozi. Apoi i-am făcut toaleta şi am primit micul dejun de la fiinţa umană de sex feminin. Am dat o raită şi prin grădină să văd dacă nu cumva mai există vreun pui de pasăre căzut din cuib, mititelul de el! Eu sunt miloasă din fire şi n-aş putea îndura ca un puişor cu puf pe aripioare să se chinuie! L-aş eutanasia imediat.
Acum e deja prea cald afară, drept care sunt în biroul răcoros. Următorul dosar este în mod firesc, al maică-mii. Dacă ar trebui s-o caracterizez din două cuvinte aş zice că este o intelectuală gurmandă. Dacă ar trebui s-o caracterizez într-un cuvânt, aş spune "hedonistă". Dar pot să spun mai mult, nu? Ei bine, mama a fost o frumuseţe până să ating eu vârsta majoratului. Veneau motani de la un kilometru depărtare ca să-i cânte serenade în nopţi cu lună până când se deschidea în vecini o fereastră şi proiectile de mărimi diferite aterizau lângă ei... ( fiinţele umane au un mod ciudat de a-şi exprima admiraţia)
În momentul de faţă mama este pasionată de poezie şi cafea. Citeşte enorm de multe versuri şi bea cantităţi inimaginabile de cafea, alături de care primeşte prăjituri. Sunteţi nerăbdători s-o cunoaşteţi? Iat-o!
c
are n-a meritat o asemenea cinste... Mami preparându-şi o cafeluţă; şi o ultimă imagine cu ea pe aleile grădinii:
Parcă o aud murmurând:
"În larg azur ca sfinxul stau mândră, nemişcată...
Am inima de gheaţă şi trupul cum sunt crinii,
Urăsc tot ce e joc tulburător de linii
Şi nu râd niciodată şi nu plâng niciodată!"
