Little Old Town

Mama şi Tata au plecat la Drăgăşani să târguiască struguri, vinete, ardei şi alte legume pe care noi nu le mâncăm... Acolo au făcut nişte poze, le pun la rugămintea Mamei şi-o să vă povestesc ce mi s-a povestit şi mie...

În primul rând, vă anunţ oficial că aici a început să miroasă a toamnă. Strugurii au pornit să se coacă, iar veveriţele controlează nucii isterizându-l pe dulăul Lupu. Mama şi Tata s-au hotărât să se plimbe până la Drăgăşani, să cumpere struguri. Au potrivit treburile prin curte şi s-au urcat în maşină plini de voie bună, mai ales că era sărbătoare (15 august).

Mi-au spus că drumul de la noi din sat până la Drăgăşani este o plăcere: păşunile verzi-ruginii se întind peste dealurile molcome, şoseaua e străjuită de copaci înalţi, umbroşi şi nici nu sunt gropi în asfalt... La marginea drumului, în faţa porţilor, stau ţărani dornici să vândă din bogăţia grădinilor, în cel mai pur stil balcanic... struguri, vin, must, ţuică, pepeni, mere, roşii, vinete, ardei, brânză...

Dar iată oraşul! Mic, prăfuit, păstrând acel aer patriarhal, acel dolce far niente pe care l-a surprins cu măiestrie Gib Mihăiescu.

Păcat că bustul scriitorului pare făcut din ipsos... Bine că sunt multe flori în jur! În spate se vede catedrala construită de legionari, o construcţie impozantă ce ar avea nevoie urgentă de reparaţii.

Cu toate că pictura de pe frontispiciu indică Adormirea Maicii Domnului ca hram al acestui lăcaş, preotul a scos afară în grabă pe Mama şi pe Tata, fiind "ora închiderii". Se mai odihneşte şi Dumnezeu...

Parcă e mai bună imaginea aceasta... Întristaţi, ai mei s-au dus să bea o cafea, apoi au dat o raită prin cele câteva magazine, dar multe erau închise. În schimb, claxoanele maşinilor anunţau strident nesfârşite alaiuri de nuntă. În general, alaiurile erau formate din miri şi câţiva nuntaşi ce se deplasau de la primărie la "casele miresei" unde aveau loc "petrecerea, dansul şi felicitările". Nu lipsea acordeonistul ce-i urma transpirat de efortul de-a cânta sârba din mers... Nunţile mai bogate aveau în alai şi una-două Dacii nervoase cu baloane la oglinzile retrovizoare, fâşii de hârtie creponată fluturând din portiere sau chiar o păpuşă crăcănată pe capotă...

Mama a vrut în piaţă şi acolo a descoperit acest turn. Ce-o fi cu el?

Oh, dar între timp s-a făcut ora mesei. Păi, unde să mănânce dacă nu la Grandiflora?! Se şi gândeau la un grătar din pastramă de oaie cu must, când au descoperit că celebrul restaurant este o casă părăsită la voia distrugătoare a ţiganilor: între coloanele marchizei stau la aerisit nişte cârpe murdare, puradei lingavi se târăsc pe treptele ce duc la etaj, pirande şterpelitoare te agaţă să le dai pomană... La demisol pare a fi un magazin, dar nu prea se încumeta nimeni să intre.
Grandiflora.

Totuşi, Drăgăşaniul este frumos. Sunt case vechi, construcţii cu stil, care ţin piept vitejeşte blocurilor cu aspect de lagăr etajat.
Casa cu ceas.

Şi uite aşa, Mami şi Tati s-au mulţumit cu o pizza cam uscată, bere fără alcool şi iarăşi cafele... Au găsit o cofetărie curată unde au cerut eclere şi ceai rece, au căutat cărţi pe la anticariat şi, după ce şi-au umplut porbagajul cu fructe şi legume au pornit spre casă.

Aici, petrecerea era în toi... Dar despre asta, într-un alt post!

Dear Kareltje, Mom and Dad were on trip; they visited an old town, Drăgăşani, known for its vineyards, grapes and wine. Here lived Gib Mihăiescu, a romanian writer.