Everybody wants to be a cat! 3

La amiază soarele devine arzător. Doar Mama îl suportă pe când merge să pună apă din nou în vasele păsărilor. Cornelia, curca, nu poate să priceapă că odraslele ei au eclozat în incubator, că sunt Faraoni mari şi azi-mâine îşi dau bacalaureatul. Nu, ea cloceşte de astă primăvară, rezistând tuturor leacurilor, de la îmbăieri la descântece...

Câinii au săpat tranşee sub scări în căutarea unei adieri răcoroase. Tata i-a încurajat: încă puţin şi inaugurăm metroul!

Eu cu Rozi ne-am retras pe canapea, la umbră. Se doarme atât de bine pe muzica ştirilor! Dar, mai ales, pe sunetele dragi ale preparării prânzului. Mama toacă, fierbe, coace, zdrăngăne farfurii şi vorbeşte cu televizorul. Iar noi dormim extaziate.

Când se răcoreşte, spre seară, ieşim din nou la plimbare pe alee. Ne jucăm de-a alergata, de-a scuipă faraonu şi fugi sau de-a animăluţu pe figuri. Din greşeală, Rozi mai dă peste câte-un motan important...

Primim cina când se ridică luna. E foarte romantic! Luminile se aprind de-a lungul aleii, greierii ţârâie, noi prindem fluturi de noapte...

Rozi e fascinată de miracolul nopţii!

După o zi atât de plină adormim şi visăm că suntem regine în Ţara Şoriceilor. Mai există cineva care n-ar vrea să fie pisică?

Everybody wants to be a cat! 2

După ce soarele s-a ridicat binişor pe cer, iar Mama se relaxa la o cafea, Sica şi Mosorel au reînceput acel dialog care nu se termină niciodată bine...

Faraonii au declarat că nu pot să rămână mai prejos, iar şansele unui război total erau ff mari!

M-am retras cu Rozi sub bancă, iar Ivan, pacifist din fire, s-a ascuns în tufe. :)

De-acolo l-au scos cu scandal Faraonii când s-a dat alarma antiaeriană de uliu.

Amenhotep, reformatorul, l-a urmărit pe Ivănuş pe coclauri...

Everybody wants to be a cat! 1

Azi dimineaţă soarele se chinuia să răsară de după dealul ce-i stă în cale... S-a străduit, şi-a strâns grămada de raze şi-a făcut pasul mare în albia Topologului.

Primele s-au trezit păsărelele din pădurea noastră. Ciripeau pline de zel şi-şi trimiteau puii spre şcoala de zbor.

Eu dormeam la acea oră matinală şi visam să le fiu instructoare...

M-a trezit Rozi, spunând că vrea în litieră.

Dacă tot m-am trezit, am consumat gustarea pe care ne-a lăsat-o Mama. Afară, zgomotele specifice creşteau: cocoşii cântau, bibilicile solicitau deschiderea urgentă a coteţului, câinii lătrau la un bursuc ce s-a hotărât să preia vechea vizuină din pădure, pisicile discutau despre evenimentele nopţii... Apoi a venit Mama. A hrănit rând pe rând cele 120 de suflete care depind de ea. Noi am ieşit la ultra-violete. Mississippi, mama pisică, făcea acelaşi lucru.

Vagabondul de taică-meu a ras prima bere....

Câinii se pregătesc de somn după încheierea turei de noapte. "Dacă stîpânii mai vor pază, să latre ei pe căldura asta!"

END of part one.

Vă spun un secret!

Aveam de gând să vă povestesc ziua de azi, însă înainte de toate, vreau să vă spun ceva în legătură cu fiinţele umane din casa noastră. Sunt doar două exemplare, El şi Ea, pe care am să v-i prezint îndată. Secretul este că, deşi eu le spuneam fiinţe umane, noi îi numim când vorbim despre ei, Mama şi Tata.

Mama:

Ştiu că "oamenii sunt modalitatea găsită de pisici pentru a zbura în cosmos", însă până atunci Mama găteşte foarte bine, ne îngrijeşte şi, mai ales, ne iubeşte. Cum să nu o numesc "mamă"? În sinea mea îmi imaginez uneori că ea este o pisică mare, blândă, ascultătoare care şi-a pierdut blana şi instinctele. Partenerul ei este tipul cu cel mai straşnic noroc la vânătoare din câţi am cunoscut! În fiecare zi pleacă în maşina argintie (camuflaj...) şi se întoarce încărcat cu plase şi pachete. Bogate câmpii străbate! Acasă nu se mai comportă ca în jungla oraşului şi ne împarte tuturor mângâieri .

Tata:

Mama şi Tata au un vis: să termine pensiunea mică pe care au început-o. Dar se pare că nu-i lasă Criza.

Mi se pare că v-am spus două secrete!

Agenţi sub acoperire

Scandalul declanşat cu ceva timp în urmă de controversa cocoşilor ia amploare. Întrucât domnii Corcodel şi Rudolf au constatat cu stupoare că găinile inculpate oferă servicii... neprincipiale domnului Hultan- însărcinat cu auditul- au luat hotărârea de a permite accesul unei echipe guvernamentale de investigaţie sub acoperire. Oricât ar fi de acoperite cele două agente, ştie toată lumea că sunt de la CIA. ( Combaterea Infidelităţii la Animale) Rezultatele anchetei promit dezvăluiri şocante.

Roza, trandafirul meu

Ziua de azi n-ar fi atât de strălucitoare, dacă soarele nu s-ar fi plimbat mai întâi prin blăniţa moale a Rozei... după ce ne-am savurat micul dejun, ne-am jucat în grădină până ce îngeraşa mea a obosit. Atunci ne-am culcat la umbră, ascultând vântul ce murmura întorcând filele unei cărţi uitate pe bancă:

Glas de primăvară blând,

Tainic mă-nfioară...

Zboară-n depărtări curând,

Dulce cântec, zboară!

La căsuţa unde-n şir

Râd flori răsfăţate,

De-i zări un trandafir,

Spune-i:"Sănătate!".

Păsări gustoase

Deşi primim în meniu destul de frecvent conserve speciale, fiinţa umană feminină găteşte cel puţin la două zile o ciorbă mare pentru toată familia de animăluţe, din care bucăţile mai fine, mai moi, ne revin nouă, pisicilor. Tacâmurile de pui au aproape exclusiv această destinaţie, dar umanul masculin se mai întoarce de la vânătoare şi cu oase de calibru mare, pentru câini. Oasele şi carnea pentru pisici cresc în curte...

Iată-l pe Corcodel, ultimul învingător în războiul nesfârşit al cocoşilor. Cu dl. Hultan a semnat pacea, cel din urmă devenind vasal umil care nu are dreptul să cânte, nici să dea din aripi mai vârtos, iar când trece o găină e obligat să privească în altă direcţie.

Cu Rudolf însă, lucrurile stau mai prost, acesta refuzând să se predea sau să recunoască superioritatea învingătorului; prin urmare au loc zilnic hărţuieli, dueluri şi smulgeri de pene. De aceea a ajuns Rudi să arate aşa:

După cum se poate observa, în imagini apare mereu o... curcă. E Xantipa, mare clevetitoare, mânuitoare de otrăvuri verbale. Ea este eminenţa cenuşie care alimentează ura dintre bravii luptători în interese evident-curcăneşti. Ciocul ei ar fi şoptit în urechea fiecărui cocoş o întrebare chinuitoare, dătătoare de insomnii şi generatoare de ură şi răzbunări:

-Cine este de fapt tatăl puilor expuşi în separeu?

Fiecare cocoş şi-a recunoscut paternitatea în gura mare, fapt care i-a provocat domnului curcan Pompei (supravieţuitorul Antichităţii Romane) nişte hohote de râs ironice şi prelungite...

De-atunci în ogradă nu mai este linişte. Au fost interogate găinile, sub jurământ, să recunoască sincer cu cine au...votat. Ele au cerut un avocat, pe răţoiul Rădoi, şi secretizarea declaraţiilor. Poze cu răţoiul nu am, azi dimineaţă era la vestiare cu raţele, se pregăteau de înot şi mi-a zis prin uşă doar atât:

-Nnno, ccoment!

Iată puii, obiectul disputei:

Mititeii de ei, încă nu înţeleg ce sens are expresia cu care se îngână cei doi rivali:

-Ce puii tăăăi!

-Ce puii tăăăi!

Soluţia extremă la care s-a ajuns este testul ADN, pe care la cerere sau nu, îl efectuează gâştele, după ce smulg o probă mică sau... mai mare din taţi şi odrasle.

Iată laboratorul ambulant Ssssabyc:

În centru, operator şef, gâscanul Gaşşşşpar. Gâsca cea mai grasă şi mai albă este Leda. Celelalte se numesc de la dreapta la stânga:

Ssssolenţa

Ssssoledad

Ssssybila

Ssssidona.

Opinia publică aşteaptă cu interes rezultatele.

Familia Faraon

Într-unul din stadiile incipiente ale dezvoltării lor, fripturile, ciorbiţele, chifteluţele şi sărmăluţele circulă liber prin curte şi poartă nume. Azi vă prezint Familia Faraon:

In centru, mică şi albă este regina Hatşepsnut. Ceilalţi sunt faraonii Seti, Tutankamon, Amenhotep, Ramses şi Keops. A, nu ştiu care-i unul şi care celălalt, dar nu contează! Toţi vor ajunge mumii, vreau să zic...pachete... pe care le scoate fiinţa umană dintr-o ladă.( sarcofag?) Anul trecut aceeaşi specie de velociraptori evoluaţi, dar formată din alţi indivizi, desigur, era Antichitatea Romană. Pe lângă triumviratul format din Cezar, Antoniu şi Pompei, mai învârteau intrigi şi Iulia, Cornelia, Agrippina şi Xantipa. A fost belea mare, întrucât la idele lui mai, Cezar şi Pompei au vrut să-l înjunghie pe Antoniu la senat, dovedind o crasă ignorare a realităţii istorice! Fiinţa umană masculină a intervenit providenţial restabilind coerenţa existenţială... Generaţia acestui an nu are încă lupte interne, gândindu-se mai mult la înfăţişarea exterioară, la pomezi, creme, alifii. O fi vreo influenţă a concepţiilor despre îmbălsămare?! Eu aş putea să le recomand nişte sosuri, câteva condimente, eventual împachetări cu slăninuţă şi usturoi...

Ce să mai spun? Creşteţi şi vă înmulţiţi, dragii mei! Paşteţi iarba câmpului şi transformaţi-o în piept fraged!

Animale în curte: câinii

Mda, fiinţele umane ţin nişte animale pe lângă casă, respectiv câini. Nu pricep la ce-or fi buni, dar primesc porţii consistente de mâncare! Nr. 1 e căţeaua Tatra. Caracteristici generale: rottweiler american, mare, exagerat de mare, blândă, dacă nu fugi, joacă jocuri stupide, îi place apa!, dacă latră, nu mai vine poştaşul. Fiinţa umană de sex masculin a adus-o acasă de Valentine's Day pe când era un pui scâncitor şi cu incontinenţă urinară. (atunci trebuia s-o elimin!)

Nr. 2 este Lupu. Mă înjură dacă vreau să-l pozez, aşa că l-am luat prin surprindere. E câine bătrân, a împlinit zece ani. A avut mai multe neveste, a rupt pantalonii mai multor persoane care au intrat în curte cu gânduri rele, e fost campion de lupte libere pe regiunea Pădure, iar în prezent e destul să-şi arate colţii, că toate cotarlele pleacă spăşite cu coada între picioare până la nas! Consumă foarte multă apă pentru a avea suficientă materie lichidă necesară marcajelor teritoriale...

Nr. 3 este tânăra Zizi, poreclită Zizoanca sau Titiţa. Trebuie să admit că este curajoasă, se repede să atace câini de două ori mai mari decât ea şi nu suportă să se apropie cineva noaptea de coteţele păsărilor. Se joacă cu Tatra de-a alergata, de-a prinde hoţu în pădure sau de-a... urcă mâţa-n pom. Deocamdată, Lupu o găseşte neinteresantă.

În sfârşit, nr.4 e o căţea maidaneză la propriu, adică adusă de pe maidan... O cheamă Fetiţa, e mama lui Zizi şi a fost "câine-vagabond". Fiinţa umană feminină a găsit-o în livadă şi-a hrănit-o o vreme. Într-o zi a descoperit că cineva i-a dat otravă. A reuşit s-o salveze şi-a adus-o în curte. Seara, când umanul masculin a venit acasă şi-a descoperit noul inhabitant, a izbucnit:

- Pentru Dumnezeu, femeie, te crezi Brigitte Bardot?

- Aha, deci nu-ţi place cum arăt!

Discuţia a mai continuat pe acelaşi ton în timp ce se puneau în vase tainurile pentru fiece animăluţ...

Noi, Celelalte Pisici

Eu şi fiica mea Rozi suntem pisici super-speciale. O poate vedea oricine din aceste imagini.

Eu sunt frumoasă, inteligentă, mare vânătoreasă, adică sunt perfectă. Rozi va fi într-o zi la fel de perfectă ca mine, miau!

Familia a dorit s-o cunoască pe Rozica, iar eu, după câteva fiţe, am acceptat.

Nu ştiu ce să fac! Oare ar trebui să-i pun Rozicăi o mască pe drăgalaşa ei figură spre a nu fi recunoscută de eventualii răpitori de copii-vedetă?

Dosare membri 9, Sica cel Groaznic

În orice societate a fost nevoie de cineva care să pedepsească pe pământ, temporar, până va interveni mânia divină... Pentru asta, în clanul nostru există Sica. Originea sa angelic-androgină reiese din numele cu rezonanţă feminină purtat de el, care e mascul. Dar acest aspect este la modă astăzi, nu? Sica este fiul lui Jeni, dar din fragedă pruncie a manifestat înclinaţii sadice, fiind prins de nenumărate ori torturând şoricei. A fost dat la şcoala de corecţie, pe Maidan, de unde a venit instruit şi cu diplomă universitară de Ucigaş Profesionist cu Liberă Practică. De atunci nu-l mai supără nimeni... Are insignă de SPP-ist (sechestrarea pisicilor periculoase), aşa că e mai bine să treci pe trotuarul celălalt. Când apare un motan străin, spre bucuria doamnelor şi domnişoarelor, Sică este delegat să-l urce în nuc. Dacă vreun căţel al Fetiţei se obrăzniceşte, Sica îl învaţă bunele maniere. Sica negociază cu fiinţele umane accesul pisicilor în bucătărie. Acum vă spun un secret: Sica vorbeşte! Miorlăie atât de nuanţat, încât fiinţele umane îl înţeleg întotdeauna, ba chiar fiinţa umană de sex feminin a spus că Sica este un chinez reîncarnat care a avut o karmă proastă... Tot pentru că e un negociator strălucit, i se trece cu vederea lipsa cronică de igienă. Sica la uşă dimineaţa:

Sica are şi un stil de luptă în care excelează, date fiind performanţele sale lingvistice: solo voce. Când ia un do de sus cozile celorlalţi motani se transformă brusc în perii de spălat damingenele, iar unii pisoci mai slabi de înger se trezesc teleportaţi în pomii fructiferi din livadă. Per ansamblu, nu e lucru curat cu Sica! Şi, ca să mă credeţi că se ocupă cu chestii murdare, o ultimă imagine care vorbeşte de la sine:

Dosare membri 8, Miţindrica cea Afurisită

Verişoară-mea Miţindrica seamănă cu o nevăstuică: subţire, mlădioasă, mângâioasă şi frivolă. În faţa fiinţelor umane face pe victima; se dă rănită la coadă, după ureche sau în amorul propriu. Asta îi aduce tot felul de beneficii. În plus, arată fix ca Mami a mea! Culmea impertinenţei! Nici nu aş fi vrut să-i fac poze... Însă duşmanii cei mai aprigi trebuie ţinuţi aproape...

Ha, ha au început şi alţii să-şi dea seama de stilul duplicitar al lui Mitzi Ridzi Pitzi. Până şi maică-sa, Zoe, mai simte uneori nevoia acută s-o scarmene.

Doar Motanii se pare că sunt orbi. De ce bărbaţii preferă întotdeauna blondele?!