Aveam de gând să vă povestesc ziua de azi, însă înainte de toate, vreau să vă spun ceva în legătură cu fiinţele umane din casa noastră. Sunt doar două exemplare, El şi Ea, pe care am să v-i prezint îndată. Secretul este că, deşi eu le spuneam fiinţe umane, noi îi numim când vorbim despre ei, Mama şi Tata.
Mama:
Ştiu că "oamenii sunt modalitatea găsită de pisici pentru a zbura în cosmos", însă până atunci Mama găteşte foarte bine, ne îngrijeşte şi, mai ales, ne iubeşte. Cum să nu o numesc "mamă"? În sinea mea îmi imaginez uneori că ea este o pisică mare, blândă, ascultătoare care şi-a pierdut blana şi instinctele. Partenerul ei este tipul cu cel mai straşnic noroc la vânătoare din câţi am cunoscut! În fiecare zi pleacă în maşina argintie (camuflaj...) şi se întoarce încărcat cu plase şi pachete. Bogate câmpii străbate! Acasă nu se mai comportă ca în jungla oraşului şi ne împarte tuturor mângâieri .
Tata:
Mama şi Tata au un vis: să termine pensiunea mică pe care au început-o. Dar se pare că nu-i lasă Criza.
Mi se pare că v-am spus două secrete!
