Fiul lui tante Zoe susţine că are sânge albastru de Rusia. E doar un zvon. Are pretenţia să facem temenele în faţa lui, pentru că e conte. Prostiile astea i le-a băgat în cap fiinţa umană de sex feminin, care este o persoană devotată, dar cam naivă. Nu văd care este motivul să primeşti un astfel de tort de ziua ta, doar pentru că ai blana... albastră. (e gri, parol!)
Ivănuş a făcut o coaliţie cu cele două surori ale sale împotriva mea, intrând astfel în galeria verişorilor nesuferiţi. După o vreme însă, a fost cucerit de farmecul meu personal şi m-a invitat la o cină romantică. Pe care a servit-o singurel, întrucât fostul meu soţ, Mosorel, şi-a arătat dezacordul în termeni mai... ascuţiţi.
Verişoară-mea, Nausica, a trecut în lumea pisicilor înger, într-un mod dramatic: căţeaua rottweiler Tatra. Mai am o veche imagine cu ea:
Nu se vede bine, ştiu. În prim plan e bunica Jenica, Ivănuş, iar Nausicăi i se văd mai mult ochii. A fost o pisicuţă albă cu pieptăraş cenuşiu, ochi verzi şi gheare ascuţite. Obişnuia să se urce în spatele fiinţei umane celei mai apropiate, circulând în acest mod parazitar.
Ce-au mai bocit-o umanii! Acum doarme sub o piatră lată în grădină, iar fiinţa umană de sex feminin vorbeşte cu ea când trece pe acolo...
Chiar voiam să vă întreb dragi pisici prietene: există oare un locuşor în rai şi pentru noi? Voi ce credeţi? Sau trăim veşnic doar în memoria celor care ne-au iubit?
Nu mai pot fi supărată pe Nausica, biata de ea. Am uitat cum m-a urcat până în vârful salciei. Am şters din minte cum m-a prins în magazie la strâmtoare... Nu mai pomenesc despre incidentul din marginea pădurii. Treacă de la mine! Mi-o amintesc pe Nausica cum era în acea zi de iarnă când la căldura focului citeau pe rând cu Buni-Buni din "Ochi-de-pisică"...
Asta nu înseamnă că l-am iertat pe Ivănuş sau pe nesuferita de Miţindrica. Dosarul ei urmează!
