În orice societate a fost nevoie de cineva care să pedepsească pe pământ, temporar, până va interveni mânia divină... Pentru asta, în clanul nostru există Sica. Originea sa angelic-androgină reiese din numele cu rezonanţă feminină purtat de el, care e mascul. Dar acest aspect este la modă astăzi, nu? Sica este fiul lui Jeni, dar din fragedă pruncie a manifestat înclinaţii sadice, fiind prins de nenumărate ori torturând şoricei. A fost dat la şcoala de corecţie, pe Maidan, de unde a venit instruit şi cu diplomă universitară de Ucigaş Profesionist cu Liberă Practică. De atunci nu-l mai supără nimeni... Are insignă de SPP-ist (sechestrarea pisicilor periculoase), aşa că e mai bine să treci pe trotuarul celălalt. Când apare un motan străin, spre bucuria doamnelor şi domnişoarelor, Sică este delegat să-l urce în nuc. Dacă vreun căţel al Fetiţei se obrăzniceşte, Sica îl învaţă bunele maniere. Sica negociază cu fiinţele umane accesul pisicilor în bucătărie. Acum vă spun un secret: Sica vorbeşte! Miorlăie atât de nuanţat, încât fiinţele umane îl înţeleg întotdeauna, ba chiar fiinţa umană de sex feminin a spus că Sica este un chinez reîncarnat care a avut o karmă proastă... Tot pentru că e un negociator strălucit, i se trece cu vederea lipsa cronică de igienă. Sica la uşă dimineaţa:
Sica are şi un stil de luptă în care excelează, date fiind performanţele sale lingvistice: solo voce. Când ia un do de sus cozile celorlalţi motani se transformă brusc în perii de spălat damingenele, iar unii pisoci mai slabi de înger se trezesc teleportaţi în pomii fructiferi din livadă. Per ansamblu, nu e lucru curat cu Sica! Şi, ca să mă credeţi că se ocupă cu chestii murdare, o ultimă imagine care vorbeşte de la sine:
