Dosare membri 4, Unsurosul de frate-meu

Pe fratele meu îl cheamă Bozoncea. Mami citea un roman cu titlul "Groapa" în perioada când berzele îi dădeau târcoale şi aşa se face că întâiul ei născut mascul a primit numele unui tâlhar bucureştean... A propos! eu sunt descendenta şi moştenitoarea Mamei, dat fiind că pe ea o cheamă Mississippi, iar mie mi-a zis Missouri. ( nu ştiu ce citea în acea perioadă de graţie... Viaţa pe Mississippi? Coliba unchiului Tom? )

Dar să revin. Bozoncel a crescut mare şi forţos, este un mafiot şi jumătate, bate toţi motanii, chiar şi pe mârlanul de tata. Pe taică-său nu-l poate bate, fiindcă nu-l cunoaşte. Am întrebat-o pe mama, aşa ca între femei, cine este tatăl fratelui meu mai mare, dar n-a zis decât atât: pater semper incertus. Trebuie să caut un dicţionar spaniol-pisicesc să aflu sensul. Oricum, iată-l pe frate-meu într-o poză făcută pentru poliţie:

E plăcut să fii sora unui bărbat respectat, deşi câteodată Bozoncu a mai exagerat cu grija... În spatele lui, motanii din familie l-au poreclit Pisoc-Pisoc. Îi cafteşte dacă aude! Mai am o singură poză cu el, deoarece, ca oricărui interlop, nu-i place să fie fotografiat. E surprins la un picnic de afaceri unde schimba informaţii cu alţi tipi de teapa lui despre traficul de carne vie; ( mâţe nefericite angajate ca animatoare în locaţii incerte)

Mai am o poză veche, sper să se vadă ceva în ea. Am păstrat-o cu sfinţenie pentru că în ea se mai vede chipul drag al celuilalt frăţior al meu, Zorro, care a dispărut în misiune.

E cel brunet care priveşte în obiectiv. Sărmanul de el a plecat şi, cel mai probabil, a dat peste nişte fiinţe cu chip uman, dar care nu sunt oameni, ci bestii şi care i-au făcut de petrecanie! Mama îl aşteaptă şi acum să se întoarcă de la vânătoare ca de fiecare dată şi ţine deschisă uşa din faţă chiar şi în serile răcoroase, pentru ca el să intre după cum avea obiceiul, cu cizmele pline de noroi, obosit, dar victorios. Noapte bună Zorro, poreclit Mâţ-Mâţ!

Doamne, ţine-n paza Ta toate pisicile!