Ziua de azi n-ar fi atât de strălucitoare, dacă soarele nu s-ar fi plimbat mai întâi prin blăniţa moale a Rozei... după ce ne-am savurat micul dejun, ne-am jucat în grădină până ce îngeraşa mea a obosit. Atunci ne-am culcat la umbră, ascultând vântul ce murmura întorcând filele unei cărţi uitate pe bancă:
Glas de primăvară blând,
Tainic mă-nfioară...
Zboară-n depărtări curând,
Dulce cântec, zboară!
La căsuţa unde-n şir
Râd flori răsfăţate,
De-i zări un trandafir,
Spune-i:"Sănătate!".
