Bărbatu-meu e groaznic de enervant! Cândva arăta bine şi promitea să urce tot felul de scări, inclusiv pe cea socială... Astăzi se mai urcă doar în pod după rozătoare pe care chiar le mănâncă. Toată ziua umblă după mine cerşindu-mi atenţia, însă este prea târziu. Când ar fi trebuit să fie alături de mine, m-a părăsit. O poză din albumul de familie, dintr-o perioadă când încă nu mă enerva:
Nu ştiu dacă se vede prea bine, suntem noi amândoi şi citim un roman gros; am tot citit, dar nu foarte mult, că ne-am şi trezit la geam cu o barză timpurie care ne-a plasat-o pe Rozi.
Din clipa aceea, bărbatu-meu şi-a pus coada la spinare, la propriu, şi dus a fost! şi-a declinat orice responsabilitate, de pensie alimentară nevrând nici să audă. Tant pis! Eu sunt o pisică independentă şi puternică şi mi-am crescut fiica singură. Acum că e măricică, individul ar dori s-o cunoască, dar lasă că am eu grijă să-i spun fetii că nu e bine să-i crezi pe motanii care se dau drept intelectuali şi filosofi!
Mda, pe tip îl cheamă pe buletin Mosorel, iar fiinţa umană de sex feminin îl alintă "Mosorel, Mosor cu Dor, Pisocel cu Mult Amor", însă asta o ştiu eu mai bine!
Ipochimenul îşi petrece timpul în dispute inutile ca aici:
Sau cer
şind pe la uşi ca aici:
şind pe la uşi ca aici:Mare parte a timpului doarme, deşi el susţine că filosofează pe tema " a fi sau a nu fi şoareci în pivniţă". Eu i-am dat un citat din ceea ce am auzit pe la T.V., că nu este nevoie de atâţia filosofi.
Na, că i-am zis-o!
Adevărul e că indiferent de ceea ce a devenit între timp, face parte dintr-o familie importantă din centrul comunei, altfel nu.l luam de bărbat, cu toate că uneori suspectez un acord între el şi taică-meu, aşa cum se poate deduce din instantanee precum următorul, când obiectivul i-a descoperit la o cină în doi, într-un loc retras...
Mi-am propus să-i arăt eu lui până la urmă, fie angajând un avocat, fie angajându-l pe mafiotul de frate-meu, care nici el nu-l înghite considerându-l un uzurpator.
