Iată-l pe Corcodel, ultimul învingător în războiul nesfârşit al cocoşilor. Cu dl. Hultan a semnat pacea, cel din urmă devenind vasal umil care nu are dreptul să cânte, nici să dea din aripi mai vârtos, iar când trece o găină e obligat să privească în altă direcţie.
Cu Rudolf însă, lucrurile stau mai prost, acesta refuzând să se predea sau să recunoască superioritatea învingătorului; prin urmare au loc zilnic hărţuieli, dueluri şi smulgeri de pene. De aceea a ajuns Rudi să arate aşa:
După cum se poate observa, în imagini apare mereu o... curcă. E Xantipa, mare clevetitoare, mânuitoare de otrăvuri verbale. Ea este eminenţa cenuşie care alimentează ura dintre bravii luptători în interese evident-curcăneşti. Ciocul ei ar fi şoptit în urechea fiecărui cocoş o întrebare chinuitoare, dătătoare de insomnii şi generatoare de ură şi răzbunări:
-Cine este de fapt tatăl puilor expuşi în separeu?
Fiecare cocoş şi-a recunoscut paternitatea în gura mare, fapt care i-a provocat domnului curcan Pompei (supravieţuitorul Antichităţii Romane) nişte hohote de râs ironice şi prelungite...
De-atunci în ogradă nu mai este linişte. Au fost interogate găinile, sub jurământ, să recunoască sincer cu cine au...votat. Ele au cerut un avocat, pe răţoiul Rădoi, şi secretizarea declaraţiilor. Poze cu răţoiul nu am, azi dimineaţă era la vestiare cu raţele, se pregăteau de înot şi mi-a zis prin uşă doar atât:
-Nnno, ccoment!
Mititeii de ei, încă nu înţeleg ce sens are expresia cu care se îngână cei doi rivali:
-Ce puii tăăăi!
-Ce puii tăăăi!
În centru, operator şef, gâscanul Gaşşşşpar. Gâsca cea mai grasă şi mai albă este Leda. Celelalte se numesc de la dreapta la stânga:
Ssssolenţa
Ssssoledad
Ssssybila
Ssssidona.
Opinia publică aşteaptă cu interes rezultatele.