Azi dimineaţă soarele se chinuia să răsară de după dealul ce-i stă în cale... S-a străduit, şi-a strâns grămada de raze şi-a făcut pasul mare în albia Topologului.
Primele s-au trezit păsărelele din pădurea noastră. Ciripeau pline de zel şi-şi trimiteau puii spre şcoala de zbor. 
Eu dormeam la acea oră matinală şi visam să le fiu instructoare...
M-a trezit Rozi, spunând că vrea în litieră. 
Dacă tot m-am trezit, am consumat gustarea pe care ne-a lăsat-o Mama. Afară, zgomotele specifice creşteau: cocoşii cântau, bibilicile solicitau deschiderea urgentă a coteţului, câinii lătrau la un bursuc ce s-a hotărât să preia vechea vizuină din pădure, pisicile discutau despre evenimentele nopţii... Apoi a venit Mama. A hrănit rând pe rând cele 120 de suflete care depind de ea. Noi am ieşit la ultra-violete. Mississippi, mama pisică, făcea acelaşi lucru.
Vagabondul de taică-meu a ras prima bere.... 
Câinii se pregătesc de somn după încheierea turei de noapte. "Dacă stîpânii mai vor pază, să latre ei pe căldura asta!"
